LET THE RIGHT ONE IN

LET THE RIGHT ONE IN
  • by John Ajvide Lindqvist
  • Translation: Bogdan Budeș
  • Directed by: Vlad Cristache
  • Set Design: Mădălina Niculae Și Andreea Tecla
  • Lighting Design: Cristi Șimon
  • Sound Design: Liviu Stoica
  • Stage Adaptation: Jack Thorne
Premiera: 29 November 2019
Duration: 2h 10min, no intermission
16

Oskar is a shy teenager, bullied by schoolmates, suffocated by an unstable mother and ignored by a selfish father. Eli is a mysterious teenager who doesn't feel the cold, has never seen a Rubik's cube and leaves the house only at night. The performance is a poetic thriller, a love story between Oskar - a lonely kid and Eli - the child-vampire, two vulnerable outsiders who cannot find their place in the world and who manage to save each other.


The situation imagined by the Swedish novelist John Ajvide Lindqvist is so strange, through the bloody events and the supernatural nature of one of the main characters, but also through the paradoxical relationship of adolescent love, that a multitude of interpretations, meditations and emotions may arise.
 

Cast

Reviews

Cu „Lasă-mă să intru” (în ludicul adolescentului Oskar?, în destinul acestuia până la urmă vesel și justițiar perturbat?), gradul de complexitate simbolică este augmentat. Suntem într-un parcurs al iubirii ca luptă cu moartea, care vine din străfundurile lumii. Deschiderea e dură (uciderea primei victime – dar… „datina și mila sunt deșarte”, nu-i așa?), nu mai puțin exercițiile de bullying ale lui Jonny (Ștefan Mihai) și Micke (Florin Aioane). De partea ceastălaltă, Hakan, asasinul tandru și muncit de soartă (Iulian Enache construiește cu migală, tragic, un Sisif al cărui munte e dragostea cu împovărătoare limite temporale pentru ființa ieșită din regulile trecerii vremii) și Mama lui Oskar (Luiza Sarivan – în dublu rol cu Mirela Pană –, care desenează o ființă chinuită de lipsa de noroc și de propria sensibilitate șubredă, care cheamă la solidarizare). Dacă în „Memoria apei” Tatăl e prezent doar în efigie, gravat diferit în amintirea fetelor, acum apare în triplă postură: cel real (Dan Cojocaru) al lui Oskar, absență insidios traumatică, gay evazionist; cel de substituție, profesorul de sport (Liviu Manolache care susține și rolul polițistului), de un optimism amical, calm, voios, naiv; în sfârșit, Tatăl-frate-soț-amant plăsmuit din carne perisabilă, moștenire inconștientă într-un șir din care-i află doar pe Hakan și pe Oskar, intuindu-i pe ceilalți. Titularii poveștii extreme de dragoste, Eli și Oskar, dau prilejul întâlnirii cu doi actori foarte tineri și deosebit de talentați: Ecaterina Lupu și Theodor Șoptelea. Ambii așază între ludic, înfricoșare și încăpățânare sentimentală elementele unei iubiri ca toate iubirile, indiferent aici, însă, de regn. Este întâlnirea, în definitiv, a două planete, ceea ce generează și un proces de transfer în folosul individualizării. Inițial și inevitabil infantil, Oskar își descoperă masculinitatea prin Eli și reactivitatea ei generată nu doar de înfometare, dar și de spirit justițiar. Inițial disimulându-și forma de supraviețuire, Eli își (re)descoperă dimensiunea afectiv-umană alături de Oskar. Fiecare bate la ușa emoțională a celuilalt și e lăsat să intre în primul rând spre a se descoperi pe sine. (Doru Mareș, Amfiteatru)

https://amfiteatru.com/2019/12/18/memorii-marine/