THE GLASS MENAGERIE

THE GLASS MENAGERIE
  • by Tennessee Williams
  • Translation: Anda Boldur
  • Musical Illustration and Directed by: Diana Mititelu
  • Set Design: Titus Ivan
Premiera: 25 April 2015
Duration: 2h, no intermission
AG

The Glass Menagerie is one of Tennessee Williams’ most staged plays. The famous American playwright won the Pulitzer Prize for “A Streetcar Named Desire” and “Cat on a Hot Tin Roof”.

The performance directed by Diana Mititelu at the Constanța State Theater gives to the audience the opportunity of an emotional encounter with one of the most beautiful drama texts of the 20th century.

It speaks of a world that lives at the border between reality and fantasy, a world full of tenderness emerged from the intensity of the relationships.

Nina Udrescu, Marian Adochiţei, Lana Moscaliuc and Andrei Cantaragiu succeed, under the inspired direction of Diana Mititelu, to carry outstanding filigree theatrical creations in a story about love and hope, giving life to an original, cleverly designed setting, by Titus Ivan.

The autobiographical substance of the text is higher than in any other play by Tennessee Williams. While the real name of the author was Thomas, same as Marian Adochiței’s character, his mother’s name was Amanda, like the mother played by Nina Udrescu, and the author's sister, psychically unstable, was named Rose, which proves to be a kind of nickname for the character Laura, played by Lana Moscaliuc.

Reviews

„Mi s-a părut cu totul remarcabil decupajul textual realizat de regizoare. Interesantă mi s-a părut și o bună parte a viziunii regizorale, îndeosebi modificarea de optică asupra Laurei, care nu mai e infirmă, ci aproape autistă. Un personaj căruia actrița Lana Moscaliuc îi dă o interpretare nu doar ok, ci chiar răscolitoare."

Mircea Morariu, Yorick.ro

https://yorick.ro/critica-detectivistica-arheologie/

„Pendularea lui Tom între statutul de povestitor şi acela de personaj este sugerată scenic şi regizoral printr-un portal semnalizat sonor pe care doar el îl foloseşte, prin păstrarea unui spaţiu al său în marginea scenei, prin lumini şi prin trecerea celorlalte personaje de la mobilitate la imobilitate. De asemenea, decorurile originale şi ingenioase (ale lui Titus Ivan), alcătuite din sârmă răsucită în formă de scaune, mese, candelabru, telefon şi altele, sunt un fel de schelete ale lucrurilor, care exprimă lipsa lor de consistenţă, esenţa păstrată de Tom în memorie.”

Alina Vasiliu

http://alinavasiliu.ro/teatru/menajeria-de-sticla-scheletul-unei-amintiri/