Teatrul de Stat Constanta

LIVADA DE VIȘINI

Liubov Andreevna Ranevskaia se întoarce ruinată, împreună cu fiica ei, Ania, la conacul de la țară al familiei sale, după mai mulți ani petrecuți în străinătate. Familia nu mai are bani pentru a întreține proprietatea și, pentru a-și salva casa și a scăpa de datorii, trebuie să vândă livada de vișini, act simbolic pe care îl refuză inițial, dar pe care îl acceptă treptat. Rusia începutului de secol XX trece prin schimbări sociale profunde, iar aristocrația și stilul ei hedonist de viață sunt pe cale de dispariție.

Andrei Măjeri, regizor de teatru: „LIVADA DE VIȘINI propune lectura unor vieți teatralizate, o lume aflată în crepuscul. Fantomă colectivă și teren al contradicțiilor, răscruce de drumuri și teritoriu al marginalilor, livada cehoviană e un ultim dans în fața dispariției.
La Teatrul de Stat Constanța am găsit locul ideal pentru a spune Livada noastră. Am imaginat un spațiu-capsulă, în care publicul e imersat în atmosfera casei. Aidoma unui dulap-casă, acest loc de tranzit e un spațiu-tăcere, un cosmos al complicității. L-am numit CASA CEHOV. El poartă mărci ale unor biserici, ale unor vapoare, ale unor trenuri; în fond, revelând morfologia permanent schimbătoare a „camerei copiilor.” Am adunat de-a lungul anilor mici revelații despre o potențială montare a acestui text capital: publicul pe patru părți, podelele-valiză, baloții actului al doilea, apariția atipică a protagonistei, clash-ul cultural dintre cei plecați și cei rămași etc.
Liubov Andreevna pătrunde aici care o străină care se întoarce acasă, fiecare element declanșându-i dureroase amintiri. Camera copiilor e o cameră numai bună de murit în ea. În cotloanele acestei case care se va prăbuși, echilibrul familiei i se scurge printre degete. Cu un trecut zbuciumat și un viitor incert, ea se comportă ca o monarhă detronată, mofturoasă și bovarică. Jocul ei e mereu „printre lacrimi”. O regină nu poate renunța la a fi regină, chiar și când e în ruină absolută.
Totuși, postura de „personaj principal” nu e adjudecată, locul fiind ocupat de relația complexă, profundă și irezolvabilă dintre toți actanții. Conștiințele lor agitate de întrebări și revolte morale produc permanente seisme. Acești transfugi ai sorții par că își epuizează viețile vorbind. Urgența îi mână pe toți: a credinței, a întoarcerii, a statutului, a cumpărării livezii, a plății datoriei, a îndrăgostirii, a norocului, a parvenirii, a schimbării lumii, a iubirii, a somnului, a morții…
Lumile lor interioare sunt aduse și-ntoarse, ba față, ba pe dos, aici unde pereții suntem noi. Aici, nimic nu e mai puternic decât ce a fost salvat. Aici, poți arunca o ultimă privire spre trecut, zâmbind”.

LIVADA DE VIȘINI

MACHINAL

„Machinal” propune o reflecție scenică asupra relației dintre individ și mecanismele sociale care reglementează munca, familia și intimitatea, într-o lume guvernată de eficiență și conformare. Adaptând piesa scrisă în 1928 de jurnalista și dramaturga americană Sophie Treadwell, spectacolul regizat de Diana Mititelu aduce împreună actori din generații diferite ale trupei Teatrului de Stat Constanța, alături de tineri colaboratori, și explorează din perspectivă contemporană condiția femeii, sub incidența relațiilor intime și a presiunilor sociale care îi normează existența.

TOȚI FIII MEI

Într-o Americă aparent liniștită după cel de-al Doilea Război Mondial, familia Keller pare să fi supraviețuit tuturor încercărilor. Dar sub suprafața calmă a vieții de suburbie mocnește un adevăr devastator. Larry, fiul dispărut pe front, este încă așteptat de mama sa, Kate, care refuză să accepte moartea lui. Între timp, Chris, fratele mai mic, încearcă să-și construiască un viitor alături de Ann, fosta iubită a lui Larry.

Revenirea lui Ann în casa Keller declanșează o reacție în lanț: secrete bine îngropate ies la lumină, iar imaginea respectabilă a tatălui, Joe Keller, începe să se fisureze. În spatele succesului său se ascunde o decizie luată în timpul războiului, o alegere care a costat vieți omenești.

TOȚI FIII MEI

ORLANDO

Orlando, un tânăr aristocrat în epoca elisabetană, seducător și neliniștit, pornește într-o călătorie ce sfidează timpul și identitatea. De-a lungul secolelor, traversează iubiri și convenții sociale, pentru ca, într-un moment misterios, să devină femeie.

Eroina își continuă existența într-o lume care i se dezvăluie după alte reguli, cu limite și așteptări diferite. Aceeași ființă, dar cu un destin rescris, Orlando experimentează libertatea și constrângerile impuse de gen, descoperind cât de fragilă și arbitrară este identitatea.

Adaptarea semnată de Sarah Ruhl transformă celebrul roman al Virginiei Woolf într-un spectacol poetic, ludic și profund actual, în care timpul curge fluid, iar întrebările despre cine suntem cu adevărat devin mai vii ca oricând. O poveste despre transformare, iubire și libertatea de a fi, dincolo de orice etichetă.

ORLANDO

Incendii

„Nu-ți povestesc o întâmplare, îți povestesc o durere care a căzut la picioarele mele”. După moartea mamei lor și testamentul ei bizar, doi gemeni, băiat și fată, crescuți în Occident, pornesc într-o călătorie inițiatică prin țara lor de origine din Orientul Mijlociu, devastată de război civil, în căutarea unui tată și unui frate despre existența cărora nu știau nimic.

Un spectacol dur, despre supraviețuire, despre condiția umană, traume sociale, vieți distruse de violență, confruntarea cu ororile războiului, oameni care se transformă în fiare și oameni care se transformă în cântec mut.

LOGODNĂ RELATIVĂ

Se dau: patru oameni, două cupluri interșanjabile, o sumedenie de confuzii, de încurcături ale căror consecințe sunt prelungite la maximum. Rezultă: o comedie clasică pentru întreaga familie.

„Logodnă relativă” (titlul original Relatively Speaking) este o comedie care extrage haz și veselie din trădările căsniciei și relațiilor de iubire și mai ales din încurcăturile produse.

Un patrulater conjugal ale cărui laturi variabile se înfățișează din unghiuri mereu surprinzătoare, pentru a oferi spectatorilor amuzament și o imagine optimistă și pozitivă, într-un mod paradoxal și, până la urmă, înțelept.

Piesa lui Alan Ayckbourn, este unul dintre cele mai mari succese ale dramaturgului britanic și a fost montată la numeroase teatre din Marea Britanie și din SUA, având mai multe ecranizări și adaptări pentru televiziune.

MACHINAL

CASA BERNARDEI ALBA

Bernarda Alba a decretat că reputația trebuie apărată cu orice preț, chiar al fericirii tuturor celor opt femei închise între ziduri. Ferestrele zăbrelite nu îngăduie decât iluzia libertății, iar banii stau la baza proiectatei căsătorii dintre cele mai râvnit tânăr din sat și cea mai în vârstă dintre surori. Și dacă iubirea s-a născut în alte inimi, ea este doar un simptom al libertății, care trebuie ucisă din fașă în spațiul concentraționar creat de-a lungul secolelor de oprimare a femeilor prin tradiții patriarhale.

„Casa Bernardei Alba” este ultima dintre tragediile pe care comentatorii le introduc în ceea ce ei numesc „trilogia rurală” a lui Federico García Lorca, alături de „Nunta însângerată” și „Yerma”.

Subtitlul generalizant al autorului este „Dramă a femeilor din satele Spaniei”. Pentru a povesti această dramă, aduce în scenă o casă din Andaluzia în care a fost instaurat doliul cel mai sever, nu mai este niciun bărbat, iar matroana Bernarda Alba își exercită puterea dictatorială asupra celor cinci fiice, asupra mamei vârstnice și asupra servitoarei. Conformismul, ascultarea, fundamentalismul, reprimarea sentimentelor nu pot rezista, însă, la infinit, în confruntarea cu firescul năvalnic și versatil al naturii feminine, cu iubirea, pasiunea, curajul, revolta și dăruirea de sine. Aspirația spre iubire și libertate se ciocnește, însă, fatal, de zidurile neclintite ale Casei Bernardei Alba.