CEA MAI FRUMOASĂ SOȚIE

CEA MAI FRUMOASĂ SOȚIE
  • de Eugène Labiche
  • Traducere: Tudor Ţepeneag
  • Regia, scenografia şi ilustraţia muzicală: Mc Ranin
Premiera: 02 noiembrie 2016
Durata: 1h 45min, fără pauză
AG

„Cea mai frumoasă soție” (cu titlul original „Madame este trop belle”), de Eugène Labiche, este o comedie de situație din lumea burgheziei pariziene, în care intriga se țese în jurul unei preafrumoase femei, curtate de toți bărbații din jurul ei. 
Este un spectacol realizat în premieră pe țară la Constanța, de Mihai Constantin Ranin, căruia îi aparțin atât regia, cât și scenografia și ilustrația muzicală. 
Personalitate artistică prestigioasă a scenei românești, Mc Ranin este regizor, dar și scenograf (membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România), a trăit zece ani în Franța, unde a studiat, la Sorbona, cu teatrologul de origine română George Banu, dar s-a întors în România, considerând că este mult mai palpitant să trăiești aici. 
În Franța a creat două companii teatrale, a colaborat cu Radio France International, Muzeul de Artă Modernă din Paris, Eurodisney și cu mai multe teatre. 
Eugène Labiche (1815 - 1888) era considerat de admiratorii săi egalul lui Moliere, comediile lui fiind mai complexe și mai puțin grosiere decât multe alte producții de același gen. „Dintre toate personajele care mi-au ieșit în cale și pe care viața mi le-a oferit, am selectat burghezul. Prin excelență mediocru, atât în viciile cât și în virtuțile sale, el se află la jumătatea drumului dintre erou și ticălos, dintre sfânt și desfrânat”, spunea dramaturgul referindu-se la opera sa.
 

Distribuție

Galerie Foto

Cronici

„Spectacolul plin de încurcături, cu derapaje... amoroase vechi de când lumea - flirturile dintre unchiul lui Clercy, Montgiscar, și tatăl frumoasei Jeanne, Chambrelan -, amantlâcuri și nepotisme, demonstrează că, deși se prezintă sub alte... straie, moravurile rezistă perfect trecerii anilor. Personajele îmbrăcate în alb-negru și tonuri de gri amintesc de filmele mute, iar mișcările, mimica și vestimentația lor trimit cu gândul la Charlie Chaplin, Stan și Bran, servind intenției regizorale de a-i face pe spectatori să călătorească în trecut. În comedia „Cea mai frumoasă soție”, decorurile (torsuri ce întruchipează capodopere ale antichității, interioare de saloane) se schimbă rapid și la vedere, în semiîntuneric și pe un fundal muzical alert”. Mirela Stîngă, „Telegraf”.