JOCURI ÎN CURTEA DIN SPATE

JOCURI ÎN CURTEA DIN SPATE
  • de Edna Mazya
  • Traducere: Ada-Maria Ichim
  • Regia artistică și ilustrația muzicală: Diana Mititelu
  • Scenografie: Răzvan Bordoș
  • Lighting design: Cristian Niculescu
Premiera: 29 februarie 2020
Durata: 1h 10min, fără pauză
14
  • sâmbătă, 11 februarie, ora 19:00
  • duminică, 12 februarie, ora 19:00

Edna Mazya nu doar că reface procesul unui eveniment extrem de violent din viața unor tineri, dar analizează și mecanismele psihologice care au permis producerea lui. „Jocuri în curtea din spate” este un spectacol despre cruzime, o radiografie a psihicului adolescentin, o poveste despre patru băieți și o fată care trăiesc ultima lor zi de libertate, de copilărie, de nevinovăție. Ultima zi fără consecințe! Piesa s-a bucurat de un succes enorm atât în Israel, cât și în alte țări în care a fost montată, mai ales pentru că transpune o poveste adevărată, a procesului agresorilor în cazul unui viol asupra unei adolescente de 14 ani, întâmplat într-o comunitate rurală din nordul țării. Cazul i-a șocat pe israelieni, iar achitarea inițială a făptașilor a declanșat proteste masive în toată țara. Publicitatea din jurul procesului a determinat mai multe femei să capete curaj și să raporteze diverse forme de agresiune ținute sub tăcere.

Distribuție

Video

Cronici

Spectacolul realizat de Diana Mititelu la Constanța se așază în spectatori cu răbdare și profund. Intens prin problematica expusă, el capătă o încărcătură simbolică prin opțiunea regizorală și scenografică. (...) „Jocuri în curtea din spate” de Edna Mazya, spectacolul de debut al tinerei regizoare Diana Mititelu, montat la Teatrul de Stat din Constanța, poartă impregnat un univers foarte special. Din povestea israeliană care a șocat un popor întreg, Diana Mititelu alege să pună în lumină relațiile dintre adolescenți și motivațiile pentru care, sub pretextul unui joc erotic-agresiv, își distrug propriile destine. (...) Un spectacol de văzut și de gândit la rece, despre relativitatea faptelor noastre și despre lucrurile pe care ar trebui să le vorbim cu adolescenții. Despre cum sexul a fost întotdeauna o formă de putere… uneori necontrolată. (Elena Coman, „(Ne)vinovat! Jocurile continuă în curtea din spate”)

Elena Coman / Amfiteatru

https://amfiteatru.com/2020/03/04/nevinovat-jocurile-continua-in-curtea-din-spate/

Clar, este un spectacol care nu place. Nu în sensul comun al cuvântului. De ce? Pentru că este un spectacol incomod, care răscolește, care contrariază, dar este jucat atât de bine încât la finalul lui rămâi fără cuvinte, dar cu multe întrebări mute, nerostite. Abia după ce scena s-a golit, după ce ieși din starea de perplexitate, întrebările încep să-și caute răspuns. Pentru că „Jocuri în curtea din spate“ nu este un spectacol pe care îl uiți imediat după ce ai ieșit din sala de spectacole. Într-un fel, te bântuie. Este un spectacol, pe care dacă l-ai văzut vrei să-l revezi. Mai ales că rolul feminin este interpretat de două actrițe cu personalități diferite, astfel încât, deși replicile sunt același, cel care le-a văzut pe amândouă are impresia că a văzut două spectacole diferite. (Mirela Stîngă - „Jocuri în curtea din spate“ sau când inocența dispare la o aruncătură de… minge)

Mirela Stîngă / Cultura Constanța

https://culturaconstanta.ro/jocuri-in-curtea-din-spate-sau-cand-inocenta-dispare-la-o-aruncatura-de-minge/

Jocuri în curtea din spate e un spectacol care ar trebui văzut de copii, părinţi şi profesori, şi ulterior gândit şi disecat la rece. El arată cât de relative sunt faptele noastre şi pune în lumină relaţiile dintre adolescenţi şi motivaţiile pentru care, sub pretextul unui joc erotic, aceştia îşi distrug propriile destine. Astfel ne e oferită o lecţie dură despre maturizarea precoce, manipulare şi responsabilitate. (Teodora Ghica - „Repercusiunile jocului - Jocuri în curtea din spate la DbutanT, 2020”)

Teodora Ghica / Liternet

https://agenda.liternet.ro/articol/24996/Teodora-Ghica/Repercusiunile-jocului-Jocuri-in-curtea-din-spate-la-DbutanT-2020.html

. Nu știu dacă faptul că regizoarea este o tînără fată a putut modifica tensiunea dramei. E pur și simplu un spectacol construit cu o exactitate de chirurg, care știe unde să pună bisturiul și să taie… O minoră, Dvori, 14 ani, e violată de alți trei minori, puțin mai vîrstnici, de 17 ani… Al patrulea, cel mai pervers, incită, dar nu trece la fapte… Un spațiu trifrontal, împrejmuit de garduri, pierdut adesea în întuneric, care poate deveni o curte izolată de imobil sau o curte de justiție. Decor și costume de Răzvan Bordoș și, de subliniat, luminile lui Cristian Niculescu. Scenele alternează între un proces al violului, care deschide spectacolul, cu voci pierdute în umbra amenințătoare, și cîteva scene ale jocurilor ce vor precede violul de la final, petrecut în spațiul restrîns al unei curți dintre imobile. Trecerile de la tribunal la curtea sau locul crimei se fac rapid, interpreții își schimbă hainele în întuneric. Actorii vor juca pe rînd avocații acuzaților și adolescenții dezlănțuiți în curtea din spate. Fata sau victima devine procuroarea care proclamă verdictul și pedepsele celor condamnați la închisoare. Totuși, spectacolul se termină cu imaginea fetei culcate, tăcute, zdrobite în întuneric. Ca și cum nimic nu s-a încheiat. Sau nimic nu trebuie uitat. În rolul fetei, am văzut-o pe Cristina Luca (sper să revăd spectacolul și cu cealaltă interpretă, Ecaterina Lupu). Personajul Cristinei Luca e o adolescentă revoltată, provocatoare, cu inocență și care supralicitează sau ascunde, de fapt, un vid afectiv, devenind apoi avocata acuzării, tăioasă, exactă și convingătoare. Băieții, Andrei Bibire, Cătălin Bucur, Theodor Șoptelea și Ștefan Mihai, participă la joc cu o energie care nu exclude nuanțele și diferențele fiecărui personaj, de la cinism și fanfaronadă la refulare și lașitate. Debutul regizoral al Dianei Mititelu anunță, fără îndoială, multe alte jocuri în plină lumină.

Mirella PATUREAU - Observator Cultural

https://www.observatorcultural.ro/articol/intre-teama-si-speranta-la-cluj-teatrul-a-ales-definitiv-speranta/

Jocuri în Curtea din față - Jocuri în curtea din spate la Interferențe, 2022 Mihai Brezeanu noiembrie 2022 Un caz real. Israel, anii '90. Șapte adolescenți, o adolescentă, trei nopți. O decizie de primă instanță: achitare. Proteste masive de stradă. O decizie la recurs: condamnări. O piesă de teatru. Games in the Backyard / Jocuri în curtea din spate. Edna Mazya, 1993. Patru adolescenți, o adolescentă, o noapte. Patru avocați ai apărării, o procuroare, un proces. Aceiași cinci actori jucând ambele distribuții (cea din primul act - ziua de dinainte și apoi noaptea violului, cea din al doilea act - zilele procesului). O montare faimoasă. Bobi Pricop. Spectacol-examen de absolvire al UNATC, preluat ulterior de Godot și Act. 2011. O altă montare faimoasă. Diana Mititelu. 2020, Teatrul de Stat Constanța. Premiul UNITER pentru cel mai bun debut la Gala din 2021. Două reprezentații la Interferențe 2022, pe 25 noiembrie 2022, ziua internațională pentru eliminarea violenței împotriva femeilor. Diana Mititelu mixează cele două acte. O scenă din proces urmează unei scene din ziua aceea. Violul și procesul violului devin una. Multiple violuri. Cel fizic, cel juridic, cel moral. O gașcă de tineri de 17 ani, condusă / manipulată de diabolicul în devenire Asaf (Andrei Bibire, 28 de ani), acompaniat / urmat de Gidi (Cătălin Bucur, 26 de ani), Sela (Theodor Șoptelea, 24 de ani) și Șmulick (Ștefan Mihai, 27 de ani). O haită de avocați fără de lider (aceiași patru), așezată de scaune ca de bar în colțurile unui ring, în mijlocul căruia se află ea, Dvori (Cristiana Luca, 26 de ani / Ecaterina Lupu, 25 de ani). O procuroare dezlănțuită (Ecaterina / Cristiana) învârtindu-se în jurul celor 4 acuzați stând în picioare, spate în spate, formând un cerc / rug perfect ce parcă așteaptă doar un chibrit pentru a arde. Un leagăn în care se dau mai ales Dvori, dar și Șmulick (cel care e la vârsta la care iubirea se manifestă mai degrabă prin opusul ei, cel care înțelege ce urmează, cel care încearcă să se opună jocului coordonat din umbră de Asaf, cel care eșuează în agresivitate și crize de astm, cel care se aruncă primul în brațele păcatului pe care a încercat în zadar, de unul singur, să-l prevină). Arena / sala de judecată gândită de Răzvan Bordoș aduce totul la vedere. Publicul, așezat pe gradene care înconjoară pe trei sferturi spațiul joc, are acces high definition la fapte și la interpretarea lor și e chemat să dea propria sentință. Nu întâmplător, în textul Ednei Mazya lipsește personajul judecătorului. Aflăm, la final, sentințele, rostite de Cristiana / Ecaterina ca o retrăire a violului originar (abia acum, la momentul anunțării pedepselor finale, Diana Mititelu aduce pe scenă și vizual parte din grozăvia suferinței de la care a pornit totul, în scena propriu-zisă a agresiunii luminile, excelent coordonate de Cristian Niculescu, tac), dar adevăratul proces se joacă în mințile noastre. Cum ajunge un adolescent ultra-îndrăgostit (Șmulick-ul lui Ștefan) să-și inverseze polii de moralitate? Cum ajung doi puști pasionați de fotbal (Sela al lui Theodor în tricoul Argentinei) și de aparența de a părea cool pe bază de alcool (Gidi-ul lui Cătălin aduce berea, dar nu prea dă năvală spre dânsa) să îmbrățișeze întunericul cel mai negru? Ce traume împing o puștoaică ce nu se regăsește între fetele de vârsta ei (dozajul de ingenuu și rebel, de timiditate și provocare pe care îl propun cele două actrițe e marele pariu câștigător atât al Ecaterinei și Cristinei, cât și al întregii montări gândite de Diana Mititelu, ce ne refuză orice rezolvare facilă a vinovăției și cauzalității, reușind, în același timp, să demaște crystal clear vinovățiile și cauzalitățile, doar că nu tot ce e clar e și ușor de înțeles / interiorizat / acceptat) să se arunce cu teribilă poftă auto-distructivă în brațele geniului răului? Ce îl oprește pe el, negrul absolut (de remarcat cum Asaful lui Andrei apasă pe fiecare silabă din întrebările cu care îi cere consimțământul lui Dvori pentru a o coborî, treaptă după treaptă, aparent pe baza propriei ei voințe, spre iadul fără de întoarcere), să accepte incredibila ei propunere post-viol (cea mai puternică scenă a spectacolului) de a o îngropa definitiv? Mazya, Mititelu, Bordoș, Niculescu, Luca, Lupu, Bibire, Bucur, Șoptelea și Mihai se joacă cu mințile noastre, pentru că viața se joacă cu mințile noastre. Fie că realizăm, fie că nu. Spectacole de tipul constănțeanului Jocuri din curtea din spate, gândit / dorit de managerul Erwin Șimșensohn ca un cârlig de atragere a adolescenților și tinerilor din Constanța la teatrul făcut una dintre cele mai tinere, dacă nu cea mai tânără trupă de teatru profesionist din țară (vârstele inserate mai sus sunt cele de azi, nu uitați că spectacolul a fost realizat în 2020!), e de fapt un cârlig capabil să dezlege mințile oricui (tânăr sau bătrân, adolescent sau adult, din orice parte de lume) are deschiderea să înțeleagă că stă în puterea lui să judece (adică să înțeleagă) lumea din jur, să demaște manipulările, să oprească răul, să nu facă răul care există în noi la orice vârstă, în orice context familial ori social. În curtea din spate, sunt, uneori, fragilitățile, bravada, nesiguranța, dorința de a aparține, nevoia de explorare (inclusiv sexuală), foamea de afecțiune a unor adolescenți. În Curtea din față, pe lângă judecători, procurori, avocați, suntem mereu noi, jurați în propriile noastre vieți, dând sentințe prin fiecare gest, privire întoarsă, complicitate, cedare. (Mihai Brezeanu, Jocuri în Curtea din față - Jocuri în curtea din spate la Interferențe, 2022)

Mihai Brezeanu - LiterNet

https://agenda.liternet.ro/articol/26974/Mihai-Brezeanu/Jocuri-in-Curtea-din-fata-Jocuri-in-curtea-din-spate-la-Interferente-2022.html