- de Shelagh Stephenson
- Traducere: Vladimir Anton
- Regia artistică, traducerea și adaptarea: Vladimir Anton
- Scenografia: Maria Miu
- Asistent scenografie: Diana Sav
- Lighting design: Lucian Moga
„Memoria apei”, o tragicomedie în care trei surori se întâlnesc, după mulți ani în care nu s-au văzut, cu ocazia tristă a înmormântării mamei lor, rememorând întâmplări din copilărie, reînviind rivalități și certuri vechi, ceea ce dă naștere unor scene de un umor savuros.
Fiecare dintre surori se află în câte o relație și fiecare relație este într-un moment de criză. Conflictele sunt alimentate de alcool și marijuana, astfel ieșind la iveală frustrări și adevăruri pe jumătate conștientizate sau blocate cu bună-știință.
Distribuție
- Vi: Laura Iordan
- Teresa: Dana Dumitrescu
- Mary: Alina Manţu
- Catherine: Ecaterina Lupu
- Mike: Andu Axente
- Frank: Liviu Manolache
Video
Cronici
În spațiul de joc astfel constituit, prezența actorului e fundamentală în individualizarea detaliată a personajelor: Teresa (Dana Dumitrescu), sora cea mare (Olga lui Cehov, nu mai puțin cu vocație educativă pe scena constănțeană, nu mai puțin încărcată erotic prin străfundurile ființei, aici sprijinită însă de Frank, soțul ei, pe care Liviu Manolache îl transformă cu șarm într-un stoic sastisit, cu o cutumieră mecanică a reacțiilor), instrumentând nebunia reîntâlnirii până la monologul memorabil din actul al doilea; Mary (Alina Manțu), sora mijlocie (variantă a Mașei, amantul ei Mike – Andu Axente –, fiind însă un Verșinin decăzut la rang de Kulîghin căruia i-a dat prin cap, cine știe de ce, gândul adulterului), medic obsedat de cariera-unealtă de obturare a canalelor prin care realitatea iubirii part-time ar putea fi recunoscută și asumată; Catherine (Georgiana Rusu – o Irină lăsată baltă nu tragic, ci ca reflex al mediocrității unui bar iberic), fata cea mică (a deja trecutului în lumea umbrelor împărat-tată), dansatoare prin Spania (pe unde și-a clădit castelul de nisip al iubirii), exploziv adolescent întârziat (niciodată nu am priceput opțiunea narațiunilor de la „Sarea-n bucate” până la „Regele Lear”, pentru măsura în toate, înțelepciunea și, pe cale de consecință, pentru ghinioanele fetei celei mici – cel puțin aici, împletirea între haz și năduf pare mai plauzibilă). (Doru Mareș, Amfiteatru)
https://amfiteatru.com/2019/12/18/memorii-marine/