- de David Lindsay-Abaire
- Traducere: Adina Oniciuc
- regia artistică: Radu Iacoban
- Scenografia: Tudor Prodan
- Muzica: Aida Šošić
- lighting design: Alexandru Bibere
-
vineri 20 martie, ora 19:00
Viața perfectă a unui cuplu este dată peste cap atunci când fiul, Danny, moare într-un accident. Cei doi soți fac eforturi să își continue existențele, fiecare încercând un alt fel de a depăși tragedia, dar se întâlnesc în final în decizia tacită de a accepta că durerea nu se va sfârși niciodată.
Spectacolul se constituie într-o autopsie a tragediei, investigând, cu meticulozitate, cu empatie și cu umor, profunzimile durerii și felul în care personajele implicate gestionează diversele ei faze.
Piesa lui David Lindsay-Abaire a fost premiată în 2007 cu Pulitzer, iar în 2010 a fost ecranizată, cu Nicole Kidman în rolul principal.
Distribuție
- BECCA: Mihaela Velicu
- IZZY: Ecaterina Lupu
- HOWIE: Lucian Iftime
- NAT: Lana Moscaliuc
- JASON WILLETTE: Theodor Șoptelea ,Cătălin Bucur
Galerie Foto
Cronici
Universuri paralele este un spectacol intim, care se adresează sufletului, nu neapărat rațiunii. Care vorbește cât se poate de ferm și de voalat despre durere și suferință, expunând subtil procesele psihologice care au loc în ființa umană în astfel de situații. Un spectacol în care, fie că înțelegem organic sau nu situația celor doi soți, ajungem să o percepem la nivel sufletesc. Înțelegem că este în regulă să ne exprimăm durerea în orice formă a ei, putem s-o ignorăm, s-o suprimăm, să o expunem fățiș, atât timp cât la un moment dat, decidem să o acceptăm. Cărămida din buzunar nu va dispărea niciodată, dar, cu timpul ne vom obișnui cu greutatea sa.”
Andreea Telehoi, Teatrul azi nr. 5-6
https://teatrul-azi.ro/produs/teatrul-azi-numarul-5-6-2022/
Radu Iacoban nu transformă piesa într-un strident strigăt de durere, deși sunt motive solide pentru a face asta. Din contră, viața familiei lovite de soartă pare să curgă aproape normal, doar că, din când în când, suferința membrilor ei străbate la suprafață sub diferite forme. În schimb, Radu Iacoban menține pe aproape întreaga durată a piesei o tensiune difuză, dar constantă care ține spectatorul într-o permanentă stare de încordare. Prin imagini repetate cu copilul dispărut, prin jocul luminilor, prin muzică se creează treptat o atmosferă plină de tensiune dramatică. (...) Am văzut la lucru o echipă foarte omogenă valoric. Mihaela Velicu (mama), Cătălina Mihai (sora mamei, jucată alternativ de Ecaterina Lupu), Lucian Iftime (tatăl), Lana Moscaliuc (bunica) și Theodor Șoptelea (autorul accidentului, jucat alternativ de Cătălin Bucur) evoluează foarte bine împreună. O piesă frumos și atent lucrată, cu actori buni care au înțeles perfect indicațiile regizorului. Adică un spectacol de teatru adevărat, cum n-am mai văzut de mult. Aș spune chiar că Universuri paralele este unul din cele mai bune spectacole jucate în cadrul festivalului de la Brăila, 2022. Sau, cum exclama încântată o adolescentă la sfârșitul piesei, l-aș mai vedea o dată!
Dan Rotaru - Agenda LiterNet
https://agenda.liternet.ro/articol/26790/Dan-Rotaru/L-as-mai-vedea-o-data-Universuri-paralele-la-Festivalul-International-de-Teatru-si-Arte-Performative-Braila-2022.html
Spectacolul „Universuri paralele” de David Lindsa-Abaire, montat de Radu Iacoban la Teatrul de Stat din Constanţa are luciditatea simplităţii şi decenţa de a spune cu tandreţe o poveste despre moarte; moartea unui copil, a unei relaţii şi a unui micro-cosmos familial. Textul ca o lamă de ras oferă actorilor întâlnirea cu personaje deloc banale. Nu poţi juca detaşat şi tehnic acest spectacol. Nu ai cum. Emoţia brutală a situaţiei şi a realţiilor poate aluneca foarte uşor pe panta exagerărilor crispante care alungă fiorul tragic din sală. Cizelarea artistică e cea care impune punctele de sudură bine plasate pe acest teren minat. Iar Radu Iacoban pare a fi ţinut în frâu cu mână forte orice tentaţie de a lăsa preaplinul să inunde scena. „Universuri paralele” e un spectacol în care toate elementele spectaculare devin mai mult decât un puzzle îmbinat isteţ. De la decorul funcţional-simbolic, ce pare a fi o prelungire în concret a cheii regizorale, semnat de Tudor Prodan şi până la exploziile controlate cu maximum de efect, scenă cu scenă, cu răbdare şi ritm generos, cu un plan minuţios pus în practică, totul e aşa cum ar trebui să fie pentru a fi cu mult mai mult decât o poveste tristă; e o promisiune îndeplinită.
Alina Epîngeac - epingeac.com
https://epingeac.com/2022/05/23/doliul-care-transcende-universuri-paralele/