In memoriam Virgil Andriescu
Cei care l-au cunoscut sau i-au fost prieteni l-au auzit spunând, de multe ori, că „ACTORII NU MOR NICIODATĂ”. Cu adevărat ei trăiesc în memoria spectatorilor care au vibrat și au împărțit cu ei energia inefabilă a fiecărei reprezentații de teatru. Trăiesc în filmele pe care le văd generații la rând, trăiesc în cronicile scrise și trăiesc în sufletele partenerilor de scenă.
Virgil Andriescu s-a născut în 26 aprilie 1936, la Botoșani. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” (promoţia 1963, clasa Alexandru Finţi). Imediat după absolvire a fost angajat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, iar din 1965 la Teatrul de Dramă din Constanţa. A debutat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, cu rolul Varlam din „Omul cu mârțoaga” de George Ciprian, iar prima sa apariție pe scena din Constanța a fost în 1962.
*****
„Virgil Andriescu. Actor carismatic, iubit de publicul din toată țara, care îl cunoaşte prin intermediul turneelor, al filmelor şi al spectacolelor de televiziune, a jucat aici [la teatrul din Constanța –n.n] între anii 1965 – 2000 cu o întrerupere de câteva stagiuni, timp in care a fost actor al teatrului Giuleşti (fără a întrerupe legatura cu Constanța). Între 1998 – 2000 a exercitat şi funcţia de director al teatrului constănţean, urmându-l în scaunul acesta pe confratele său Lucian Iancu.
Frumos şi cu un aer de barbarie agresivă, dar şi foarte talentat şi ambiţios, aş zice că a fost şi a rămas până târziu un veritabil sex-simbol, realizând în variate şi originale chipuri o galerie de juni-primi şi amorezi, unul mai cuceritor ca altul: Paris („Nu va fi război în Troia”), Robert („Papagaliţa şi curcanul„), Pescami cel vesel („Legenda frumoasei Agigea”), Cătălin („Viforul”), Vlad („Io, Mircea Voievod”), Elio („Fluturi... fluturi...”), Mircea Aldea („Gaiţele”), Sandy („Bliss”) ş.a.. Înaintând în vârstă, a abordat dezinvolt personaje dintre cele mai diferite ca identitate artistică, de comedie, dramă, tragedie; de la tipuri rustice (Ciobanul din „Farsa Jupânului Pathelin”), până la regi (Pyrrhus din „Andromaca” sau Macbeth) ori intelectuali (Profesorul din „Passacaglia”), de la compoziţii de vârstă ori caracter (Bismarck – „Credinţa”) la travesti (Acroteleuţia – „Miles Gloriosus”), de la diabolicul şi temperamentalul Zmeu din „Sânziana şi Pepelea” de Alecsandri la delicatul şi nefericitul Gaston din „Călător fără bagaje” de Anouilh. A interpretat în regia lui Esrig, rolurile Guglielmo şi Cecco (concomitent) din spectacolul „Vilegiatura” de Goldoni şi pe contele Riccardo în „Bădăranii” de acelaşi autor, în regia lui Dembinski. A fost un extraordinar Leonida („Conu’ Leonida faţă cu reacţiunea” - Caragiale) construit pe o linie pe care – aş zice – nu are antecesori, într-un spectacol sugrumat de cenzură, din păcate pentru publicul oraşului nostru.
Din tot ceea ce a realizat s-a revărsat forţă bărbătească şi foarte mult omenesc, învăluite într-o reţinere gravă, care i-a mărit, cu timpul, farmecul. Cu un fel de a fi foarte cinstit şi direct, şi-a făcut mulți prieteni, dar şi destui duşmani. În teatru, ca pretutindeni unde se lucrează sub presiunea nervilor, oamenilor le pică mai bine învăluirile”. – Georgeta Mărtoiu, în volumul „Thalia Ex Ponto”, cea mai documentată cronică a teatrului constănțean.
*****
Virgil Andriescu a făcut parte din distribuția următoarelor spectacole montate la teatrul din Constanța:
Marele fluviu își adună apele de Dan Tărchilă, regia Constantin Dinischiotu 1962
Papa se lustruiește de Spiros Melas, regia Sică Alexandrescu 1963
Iubesc pe al 7-lea de Coman Șova, regia Constantin Dinischiotu 1966
Când nu ne vede nimeni de Thurzo Gabor, regia Raul Serrano (Argentina) 1966
Io Mircea Voievod de Dan Tărchilă, regia Constantin Dinischiotu 1966
Prietena mea, Pix de V.EM. Galan, regia Călin Florian 1966
Don Juan de Molière regia Constantin Dinischiotu 1967
Nu va fi război în Troia de Jean Giraudoux, regia Ion Maximilian 1967
Azilul de noapte de Maxim Gorki, regia Marietta Sadova 1967
Papagalița și curcanul (Martorii se suprimă) de Robert Thomas, regia Mihai Berechet 1967
Croitorii cei mari din Valahia de Alexandru Popescu, regia Mihai Berechet 1968
Noaptea iguanei de Tennessee Williams, regia Nicoleta Toia 1969
Vilegiatura de Carlo Goldoni, regia David Esrig 1969
Invitație la castel de Jean Anouilh, regia Ion Maximilian 1969
Nunta din Perugia de Al. Kirițescu, regia Gheorghe Jora 1969
Săgetătorul de Ion Omescu, regia Geo Berechet 1969
Bliss - o familie trăsnită de Noël Coward, regia Mihai Berechet, 1970
Regele pungaşilor de Ștefan Berciu, regia Geo Berechet, 1970
Puricele în ureche de Georges Feydeau, regia Mihai Berechet 1970
Sfîntul Mitica Blajinu de Aurel Baranga, regia Val Mugur, 1970
Napoleon era... fată de Sică Alexandrescu, prelucrare după o farsă americană de Margaret Mayo, regia Ion Maximilian, 1970
Legenda frumoasei Agigea de Alexandru Mitru, regia Val Mugur, 1970
Camera de alături de Paul Everac, regia Geo Berechet, 1971
Fluturi...fluturi... de Aldo Nicolai, regia Gheorghe Jora, 1971
Ovidius de Grigore Sălceanu, regia Marietta Sadova 1971
Nota zero la purtare de Virgil Stoenescu şi Octavian Sava, regìa Gheorghe Jora, 1971
Omul care... de Horia Lovinescu, regia Gheorghe Jora 1972
Nu vă jucaţi cu oltencele de Gheorghe Vlad, regia Călin Florian, 1972
Mascarada de Mihail Lermontov, regia Ion Maximilian, 1972
Spectacol coupé Farsa jupînului Pathelin, regia Ion Maximilian, 1973
Între noi doi n-a fost decât tăcere de Lia Crişan, regia Ion Maximilian, 1973
Răzvan și Vidra de Bogdan Petriceicu Hasdeu, regia Mihai Dimiu, 1973
Isabela, trei caravele și un mare mincinos de Dario Fo, regia Ion Maximilian, 1973
Misterioasa convorbire telefonică de Virgil Stoenescu, regia Mihai Dimiu, 1974
El, ea si corul (viaţa) de Gyurko Laszlo, regia Sandu Simionică, 1974
Divorţul de Alexandru Sever, regia Gheorghe Jora, 1974
Descoperirea României, poem dramatic în versuri de Adrian Păunescu, regia Laurenţiu Azimioară, 1974
Răsplata de Ghiţă Barbu, regia şi scenografia Silviu Purcărete, 1974
Viforul de Barbu Ştefănescu Delavrancea, regia Gheorghe Jora, 1974
Gaiţele de Alexandru Kiriţescu, regia Gheorghe Jora, 1974
Ultima cursă de Horia Lovinescu, regia George Rafael, 1975
Patru lacrimi de Viktor Rozov, regia Gheorghe Jora, 1975
Sânziana și Pepelea de Vasile Alecsandri regia Anca Ovanez Doroşenco, 1976
Tropaeum Traiani de Grigore Sălceanu, regia Gheorghe Jora, 1976
Miles Gloriosus de Plaut, regia Silviu Purcărete, 1976
Marele soldat de Dan Tărchilă, regia Ion Maximilian, 1977
Cercul pătrat (Cvadratura cercului) de Valentin Kataev, regia Constantin Dinischiotu, 1977
Autobiografie de Horia Lovinescu, regia Gheorghe Jora, 1978
Spectacol coupé Scrisoare către Meşterul Manole de Hristu Limona, regia Constantin Dinischiotu, 1978
Clipa de Virgil Stoenescu, după romanul lui Dinu Săraru, regia Constantin Dinischiotu, 1978
Sîmbătă la Veritas de Mircea Radu Iacoban, regia Ion Maximilian, 1978
Legendele Atrizilor (Covorul de purpură) scenariu de Silviu Purcărete după tragediile lui Eschil, Sofocle, Euripide cu cântece, bocete şi descântece româneşti, regia Silviu Purcărete, 1978, la ruinele Cetăţii Histria
Scaunul de Tudor Popescu, regia Constantin Dinischiotu, 1979
Credinţa de Ion Coja, regia Constantin Dinischiotu, 1979
Andromaca de Racine, regia Gheorghe Jora, 1980
Călător fără bagaje de Jean Anouilh, regia Ion Maximilian, 1980
Căpitanul Apostolescu anchetează de Horia Tecuceanu, regia Gheorghe Jora, 1980
Jocul vieţii si al morţii în deşertul de cenuşă de Horia Lovinescu, regia Gheorghe Jora, 1981
Hecuba de Euripide, regia Silviu Purcărete, 1981
Hop, signor! de Michel de Ghelderode, regia Gheorghe Jora, 1982
Beția sfîntă de Paul Everac regia Dominic Dembinski, 1982
Nu ne naştem toţi la aceeaşi vîrstă de Tudor Popescu regia Gheorghe Jora, 1982
Capul de rățoi de George Ciprian, regia Dominic Dembinski, 1983
Între patru ochi de Aleksandr Ghelman, regia Ion Maximilian, 1983
Bădăranii de Carlo Goldoni, regia Dominic Dembinski, 1984
Passacaglia de Titus Popovici, regia Dominic Dembinski, 1984
Spectacol coupé I.L.Caragiale Conu Leonida față cu reacţiunea, regia Dominic Dembinski, 1984
Aceşti îngeri triști de D.R. Popescu, regia Dominic Dembinski, 1986
Anunţ la mica publicitate de Alexandru Sever, regia Andrei Mihalache, 1986
Macbeth de William Shakespeare, regia Andrei Mihalache, 1990
Tache, Ianke și Cadâr de Victor Ion Popa, regia Lucian Iancu și Virgil Andriescu, 1999
Visul unei nopţi de vară de William Shakespeare, regia Tudor Mărăscu, 2000
Operă pentru viitorii dictatori de Andonis Doriadis, regia Yannis Margaritis, 2000
*****
În anul 2020 a fost distins cu Premiul pentru Întreaga Carieră la cea de-a XIV-a ediție a Premiilor Gopo.
În cinema a debutat în 1968, în coproducția româno-maghiară, regizată de Károly Makk, „Frumoasele vacanțe”/ „Bolondos vakáció”, acumulând în palmares, de-a lungul carierei, peste 30 de roluri, din care șase principale în filme artistice de lungmetraj, și alte peste 30 de roluri, din care șapte principale în filme de televiziune. Filmografia lui Virgil Andriescu cuprinde titluri precum „Labirintul” (Șerban Creangă, 1980), „Orele unsprezece” (Lucian Bratu, 1985), „Luminile din larg” (Stelian Stativa, 1986), „Umbrele soarelui” (Mircea Veroiu, 1986), „Privește înainte cu mânie” (Nicolae Mărgineanu, 1993) și „Punctul zero” (Sergiu Nicolaescu, 1996), dar și colaborări cu regizori precum Andrei Blaier („Fapt divers”, „Bătălia din umbră”, „Vacanța cea mare”, „Divorț… din dragoste”), Lucian Pintilie („Balanța”), Dan Pița („Pas în doi”) și Nae Caranfil („E pericoloso sporgersi”).
*****
Virgil Andriescu - scritor de memorii
Prima sa carte, „O viață așa cum s-a nimerit”, a apărut în 2022. A urmat „Întâmplări adevărate cu și fără chițibușuri”, în 2023, iar cea de-al treilea volum, cu titlul „Șapte gânduri pentru un timp pierdut”, va apărea postum.
A primit titlul de Cetățean de Onoare al județului Constanța în 2020 și titlul de ARTIST EMERIT AL TEATRULUI CONSTĂNȚEAN în 2023.
Virgil Andriescu a încetat din viață ieri, 20 noiembrie, la vârsta de 89 de ani, dar memoria lui va dăinui. Aducem omagiul nostru unui mare actor.