TARTUFFE SAU IMPOSTORUL

TARTUFFE SAU IMPOSTORUL
  • de Molière
  • Traducere: Horia Suru
  • Regia artistică și adaptarea: Horia Suru
  • Scenografie: Raluca Alexandrescu
  • Muzica originală: Cezar Antal
  • Lighting design: Cristian Niculescu
  • Video design: Cristian Pascariu
Premiera: 07 martie 2020
Durata: 1h, fără pauză
AG

Familia naivului ORGON se dezbină după ce acesta cade în mrejele misteriosului TARTUFFE, un fanatic religios care pretinde că este alesul lui Dumnezeu.  
În era fake-news și a post-adevărului, clasicul Molière devine mai actual ca niciodată, atacând, cu foarte mult umor, imprudența, credința oarbă și impostura. Regizorul Horia Suru construiește matematic efectele unei decizii neinspirate și demonstrează, folosindu-se de mecanismele comicului, cum prostia, credulitatea și lipsa de responsabilitate duc la destrămarea unor vieți. 
Acest personaj dintr-o piesă scrisă acum 356 de ani, Tartuffe, întruchiparea, simbolul ipocriziei, este vehiculul prin care Horia Suru vrea să transmită publicului un mesaj cât se poate de actual: 
„TARTUFFE trăiește printre noi. Îl depistăm la televizor, în spațiul public, în politică, sănătate, infrastructură, educație, religie. E mai ușor să privim de la distanță detașați. Să judecăm neimplicați. 
TARTUFFE e prezent și în viața fiecăruia dintre noi. În sânul familiei, în rândul prietenilor, la „muncă” sau în micile cercuri ale rutinei zilnice. E mai greu să privim obiectiv în bula noastră. Și mai greu e să acționăm, mai ușor ne uităm pe fereastră. 
TARTUFFE e în noi. Vizibil sau poate ascuns într-un colț întunecat, așteptând să profite de orice slăbiciune, impostorul este mereu acolo. E cel mai greu să privim în noi. Uitându-ne în oglindă cu sinceritate, să rămânem goi. 
Spectacolul nostru nu își propune să îl demaște pe Tartuffe. să îl arate cu degetul și să îl pedepsească. Asta ține exclusiv de voi.”
 

Distribuție

Cronici

Horia Suru nu e la prima montare cu un text aparținând acestei epoci, după cum nu cred că va fi nici ultima încercare de acest fel. În ciuda deficultăților inerente impuse de adaptarea unui text cum este Tartuffe – adaptarea a făcut-o el însuși, după o traducere (excelentă, cum altfel) realizată de Doru Mareș – regizorul reușește să inducă notele de prospețime și firesc, atât de necesare unui spectacol (foarte) bun. Dacă la spectacolul de la Teatrul Excelsior, după textul lui Rabelais (despre care am scris aici) a optat pentru nonverbal în totalitate, combinația de expresii și tehnici teatrale fiind unică și cu personalitate, la Tartuffe a preferat o montare aproape clasică, în sensul că a păstrat cadrul/rama, dar în interiorul acesteia Molière a devenit pe nesimțite contemporanul nostru. (Nona Rapotan - „Despre impostură într-o formă comprimată - Tartuffe la Teatrul de Stat Constanța”)

Nona Rapotan / Bookhub

https://bookhub.ro/despre-impostura-intro-forma-comprimata-tartuffe-la-teatrul-de-stat-constanta/